spionaj
română
Etimologie
Din italiană spionaggio, franceză espionnage.
Pronunție
- AFI: /spi.oˈnaʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului spionaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spionaj | spionaje |
| Articulat | spionajul | spionajele |
| Genitiv-Dativ | spionajului | spionajelor |
| Vocativ | spionajule | spionajelor |
- activitate desfășurată de spioni; iscodire; pândire, urmărirea cuiva pentru a afla ce face, ce intenționează să facă sau ce spune, cu scopul de a informa pe altcineva.
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.