spițelnic

română

Etimologie

Din spiță + sufixul -elnic.

Pronunție

  • AFI: /spi'ʦel.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
spițelnic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spițelnic spițelnice
Articulat spițelnicul spițelnicele
Genitiv-Dativ spițelnicului spițelnicelor
Vocativ spițelnicule spițelnicelor
  1. sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se monta spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici); butelnic.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.