sonetă
română
Etimologie
Din franceză sonnette.
Pronunție
- AFI: /so'ne.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sonetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sonetă | sonete |
| Articulat | soneta | sonetele |
| Genitiv-Dativ | sonetei | sonetelor |
| Vocativ | ' | ' |
- dispozitiv pentru baterea stâlpilor în pământ prin lovituri repetate.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.