solniță

română

Etimologie

Din bulgară солницa (solnica), sârbocroată solnica.

Pronunție

  • AFI: /'sol.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
solniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ solniță solnițe
Articulat solnița solnițele
Genitiv-Dativ solniței solnițelor
Vocativ solniță solnițelor
  1. vas mic în care se servește sarea (și piperul) la masă; conținutul acestui vas.
  2. (pop.) vas (de lemn) în care se păstrează sarea la bucătărie.
  3. (pop.) cavitate situată deasupra ochilor la cai.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.