slobozitor

română

Etimologie

Din a slobozi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /slo.bo.zi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
slobozitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slobozitor slobozitoare
Articulat slobozitorul slobozitoarele
Genitiv-Dativ slobozitorului slobozitoarelor
Vocativ slobozitorule slobozitoarelor
  1. parte a războiului de țesut formată dintr-un băț lung care fixează sulul de dinapoi și care permite (când este înlăturat) desfășurarea urzelii de pe sul.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.