slancio

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul slanciare.

Pronunție

  • AFI: /'zlanʧo/


Substantiv

slancio m., slanci pl.

  1. salt, săritură, hop
  2. (fig.) impuls, îndemn, imbold
  3. (p. ext.) elan, avânt
    Con grande slancio.

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • slanciare
  • slanciato

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din slanciare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru slanciare.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.