singularitate
română
Etimologie
Din franceză singularité.
Pronunție
- AFI: /sin.gu.la.ri'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului singularitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | singularitate | singularități |
| Articulat | singularitatea | singularitățile |
| Genitiv-Dativ | singularității | singularităților |
| Vocativ | ' | ' |
- caracter singular.
- manifestare care este în [dezacord]] cu obișnuințele comune; excentricitate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.