sinelui

română

Etimologie

Din maghiară szinelni.

Pronunție

  • AFI: /si.ne.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
sinelui
Infinitiv a sinelui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 sineluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să sineluiască
Participiu sineluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a curăța cu sinălăul părul de pe pieile tăbăcite ale animalelor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.