sinciput

română

Etimologie

Din franceză, latină sinciput.

Pronunție

  • AFI: /sin.ʧi'put/


Substantiv


Declinarea substantivului
sinciput
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sinciput sincipute
Articulat sinciputul sinciputele
Genitiv-Dativ sinciputului sinciputelor
Vocativ sinciputule sinciputelor
  1. parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.