sfănțuitoare

română

Etimologie

Din sfănțuitor.

Pronunție

  • AFI: /sfən.ʦu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfănțuitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfănțuitoare sfănțuitoare
Articulat sfănțuitoarea sfănțuitoarele
Genitiv-Dativ sfănțuitoarei sfănțuitoarelor
Vocativ sfănțuitoareo sfănțuitoarelor
  1. (fam.) persoană care sfănțuiește.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.