serpens

Vezi și : Serpens

latină

(Latina)

Etimologie

Din verbul serpō ("a se târî, a merge de-a bușilea") < proto-indo-europeană *serp-. Înrudit cu sanscrită सर्प (sarpá, "șarpe") și greacă antică ἑρπετόν (herpetón, "șarpe").

Pronunție

  • AFI: /'ser.peːns/


Substantiv


Declinarea substantivului
serpēns
f. Singular Plural
Nominativ serpēns serpentēs
Genitiv serpentis serpentum
Dativ serpentī serpentibus
Acuzativ serpentem serpentēs
Ablativ serpente serpentibus
Vocativ serpēns serpentēs
  1. șarpe
  2. (spec.) păduche
  3. (p. ext.) orice animal târâtor

Sinonime

  • 1: anguis, colubra
  • 2: pedīculus

Cuvinte derivate

  • serpentāria
  • serpentigena
  • serpentīnus
  • serpentipēs
  • serpō
  • serpula

Etimologie

Din serpō.

Verb

  1. forma de participiu pentru serpō.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.