serin

Etimologie

Din franceza medie serin. Confer provensală (veche) serena, sirena < latină târzie sīrēna < sīrēn.

Pronunție

• AFI: /'sɛrɪn/

Substantiv

serin, pl. serins

1. (ornit.) gen de pasăre (Serinus); cănăraș

Vezi și

• canary
• siskin

Anagrame

• reins, resin, rinse, risen, siren

Referințe

• Wiktionary

Etimologie

Probabil împrumut timpuriu dintr-o limbă veche din sudul Franței (confer provensala veche cerena, care provine din latină târzie sirena < siren). Acest cuvânt latin provine din greacă antică Σειρήν (Seirín).

Pronunție

• AFI: /sə.ʁɛ̃/

Substantiv

serin m., serins pl.

1. pasăre din genul Serinus; (spec.) canar
2. (fig. și fam.) naiv

   Il est un peu serin.

Referințe

• Wiktionnaire

Etimologie

Confer germană Serin.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. serină