secătuiți

română

Etimologie

Din secătuit.

Pronunție

  • AFI: /se.kə.tuˈjiʦʲ/


Adjectiv

  1. forma de masculin plural pentru secătuit.

Etimologie

Din secătui.

Verb

  1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru secătui.
  2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru secătui.
  3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru secătui.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.