scrântitură

română

Etimologie

Din a scrânti + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /skrɨn.ti'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scrântitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scrântitură scrântituri
Articulat scrântitura scrântiturile
Genitiv-Dativ scrântiturii scrântiturilor
Vocativ scrântitură scrântiturilor
  1. deplasare a unui os din articulația lui; luxație, scrânteală, entorsă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.