scocciatura

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul scocciare.

Pronunție

  • AFI: /skotʧa'tura/


Substantiv

scocciatura f., scocciature pl.

  1. (fam.) neplăcere, necaz
  2. (fam.) anost, indispoziție, urât

Cuvinte derivate

  • scocciare
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.