scit
română
Etimologie
Din franceză Scythes < latină Scythae.
Pronunție
- AFI: /sʧit/
Substantiv
| Declinarea substantivului scit | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scit | sciți |
| Articulat | scitul | sciții |
| Genitiv-Dativ | scitului | sciților |
| Vocativ | scitule | sciților |
- persoană făcând parte dintr-o populație indo-europeană care a trăit, timp de mai multe secole înainte de Hristos, în regiunile din nordul Mării Negre.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului scit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | scit | sciți |
| Feminin | scită | scite |
| Neutru | scit | scite |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.