scarifica

română

Etimologie

Din franceză scarifier < latină scarificare.

Pronunție

  • AFI: /ska.ri.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
scarifica
Infinitiv a scarifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 scarific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să scarifice
Participiu scarificat
Conjugare I
  1. a afâna pământul cu ajutorul scarificatorului.
  2. a scormoni suprafața unui teren sau a unei șosele în refacere, pentru a ușura îndepărtarea pământului, a pietrelor etc. sau pentru a asigura o bună legătură între materialul nou și cel vechi.
  3. a cresta superficial pielea unui bolnav, provocând o ușoară sângerare în scop terapeutic sau pentru a introduce un medicament, un vaccin, pentru a face o analiză etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.