scăpăta
| Vezi și : scapătă, scăpătă, scăpată, scăpata |
română
Etimologie
Din latină *excapitare.
Pronunție
- AFI: /skə.pəˈta/
Verb
| Conjugarea verbului scăpăta | |
| Infinitiv | a scăpăta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
scapăt |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să scapete |
| Participiu | scăpătat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (pop.; despre soare, lună și alți aștri; la pers. 3) a coborî spre asfințit; a apune, a asfinți.
- (v.intranz.) a aluneca în jos, a cădea, a se cufunda.
- (v.intranz.) (despre ochi, priviri) a luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii).
- (v.intranz.) a sărăci.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din scăpăta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scăpăta.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.