rupturi
română
Etimologie
Din ruptură.
Pronunție
- AFI: /rup.tu'ri/
Verb
| Conjugarea verbului rupturi | |
| Infinitiv | a rupturi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rupturesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rupturească |
| Participiu | rupturit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (reg.) a pronunța (cu greu), întrerupând vorbele.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.