rulment

română

Etimologie

Din franceză roulement.

Pronunție

  • AFI: /rul'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
rulment
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rulment rulmenți
Articulat rulmentul rulmenții
Genitiv-Dativ rulmentului rulmenților
Vocativ rulmentule rulmenților
  1. organ de mașină construit din două inele concentrice, separate prin bile sau cilindri cu același diametru, care transformă mișcarea de alunecare în mișcare de rostogolire, micșorând prin aceasta rezistența de frecare.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.