ruginitură

română

Etimologie

Din a rugini + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ru.ʤi.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ruginitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ruginitură ruginituri
Articulat ruginitura ruginiturile
Genitiv-Dativ ruginiturii ruginiturilor
Vocativ ruginitură ruginiturilor
  1. obiect ruginit; (p.ext.) lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.