rotunjitor

română

Etimologie

Din a rotunji + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ro.tun.ʒi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
rotunjitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rotunjitor rotunjitoare
Articulat rotunjitorul rotunjitoarele
Genitiv-Dativ rotunjitorului rotunjitoarelor
Vocativ rotunjitorule rotunjitoarelor
  1. unealtă care servește la fasonarea, îndepărtarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.