rostuitor

română

Etimologie

Din a rostui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ros.tu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
rostuitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rostuitor rostuitoare
Articulat rostuitorul rostuitoarele
Genitiv-Dativ rostuitorului rostuitoarelor
Vocativ rostuitorule rostuitoarelor
  1. unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.