romer

Vezi și : Romer, Römer, rom'er

catalană

(català)

Etimologie

Din latină rosmarīnus („rozmarin”), probabil prin intermediu iberic.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /roˈmeɾ/
  • (central) AFI: /ruˈme/
  • (oriental) AFI: /roˈme/


Substantiv

romer m., romers pl.

  1. (reg.; bot.) rozmarin

Sinonime

Cuvinte derivate

  • romerola

Cuvinte compuse

  • romer blanc
  • romer mascle

Referințe





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
romer
m. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ romer romeren romere romerne
  1. (ist.) roman (persoană)
  2. (spec.) roman (locuitor al Romei)

Cuvinte derivate

  • Romerriket
  • romertall
  • romervei

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din rom.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de plural nehotărât pentru rom.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.