roșățea

română

Etimologie

De la roșu.

Pronunție

  • AFI: /ro.ʃəˈʦe̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
roșățea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ roșățea roșățele
Articulat roșățeaua roșățelele
Genitiv-Dativ roșățelei roșățelelor
Vocativ roșățea roșățelelor
  1. (bot.) (Butomus umbellatus) plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală.

Sinonime

  • (bot.) (reg.) ghiocel, păpurică, crin-de-apă, crin-de-baltă, fânul-cămilei, fânul-câinelui, garoafă-de-apă, micșunea-de-baltă, micșuneaua-apei, papură-de-rogojină, pipirig-înflorit

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.