roșățea
română
Etimologie
De la roșu.
Pronunție
- AFI: /ro.ʃəˈʦe̯a/
Substantiv
| Declinarea substantivului roșățea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | roșățea | roșățele |
| Articulat | roșățeaua | roșățelele |
| Genitiv-Dativ | roșățelei | roșățelelor |
| Vocativ | roșățea | roșățelelor |
- (bot.) (Butomus umbellatus) plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.