rițuit
română
Etimologie
Din a rițui.
Pronunție
- AFI: /ri.ʦu'it/
Substantiv
| Declinarea substantivului rițuit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rițuit | rițuite |
| Articulat | rițuitul | rițuitele |
| Genitiv-Dativ | rițuitului | rițuitelor |
| Vocativ | rițuitule | rițuitelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.