rițuire
română
Etimologie
Din rițui.
Pronunție
- AFI: /ri.ʦu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rițuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rițuire | rițuiri |
| Articulat | rițuirea | rițuirile |
| Genitiv-Dativ | rițuirii | rițuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rițui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.