retoric

română

Variante

Etimologie

Din neogreacă ritóriki < latină rhetorica, italiană retorica, franceză rhétorique, cu unele sensuri din latină rhetoricus, italiană retorico, franceză rhétorique, neogreacă ritorikós, germană rhetorisch.

Pronunție

  • AFI: /re'to.rik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
retoric
Singular Plural
Masculin retoric retorici
Feminin retorică retorice
Neutru retoric retorice
  1. care aparține retoricii, privitor la retorică.
  2. (peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) emfatic, afectat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.