replia

română

Etimologie

Din franceză replier.

Pronunție

  • AFI: /re.pli'a/


Verb


Conjugarea verbului
replia
Infinitiv a replia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 repliez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să replieze
Participiu repliat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (mil.) a se retrage în ordine.
  2. (v.tranz.) a strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.