repatria

română

Etimologie

Din latină repatriare. Confer franceză repatrier (> înv.; astăzi rapatrier).

Pronunție

AFI: /re.pa.tri'a/

Verb

Conjugarea verbului (se) repatria
Infinitiv	a (se) repatria
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) repatriez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) repatrieze
Participiu	repatriat
Conjugare	I

(v.refl. și tranz.) a se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită).

Antonime

a (se) repatria: (se) expatria
a se repatria: emigra

Cuvinte derivate

repatriat
repatriere

Cuvinte apropiate

patrie

Traduceri

a reveni în patrie

engleză: repatriate (English)
esperanto: repatrii (Esperanto)
estoniană: kodumaale naasma (eesti)
finlandeză: palauttaa kotimaahansa (suomi)
franceză: rapatrier (français)
germană: repatriieren (Deutsch)
greacă: επαναπατρίζω (Ελληνικά) (epanapatrízo)
italiană: rimpatriare (italiano)

maghiară: hazatelepít (magyar)
poloneză: repatriować (polski)
portugheză: repatriar (português)
rusă: репатриировать (русский) (repatriirovat')
spaniolă: repatriar (español)
suedeză: repatriera (svenska), återbörda (svenska)
turcă: tekrar memleketine iade etmek (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.