remontă

Vezi și : remonta

română

Etimologie

Din franceză remonte. Confer germană Remonte.

Pronunție

  • AFI: /re'mon.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
remontă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ remontă remonte
Articulat remonta remontele
Genitiv-Dativ remontei remontelor
Vocativ ' '
  1. cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată.
  2. serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.