remige
română
Etimologie
Din franceză rémige.
Pronunție
- AFI: /re'mi.ʤe/
Substantiv
| Declinarea substantivului remige | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | remige | remige |
| Articulat | remigea | remigele |
| Genitiv-Dativ | remigei | remigelor |
| Vocativ | ' | ' |
- fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servește la baterea aerului în timpul zborului.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.