relicvă

română

Etimologie

Din franceză relique < latină reliquiae.

Pronunție

  • AFI: /re'lik.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
relicvă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ relicvă relicve
Articulat relicva relicvele
Genitiv-Dativ relicvei relicvelor
Vocativ relicvă relicvelor
  1. obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu.
  2. (la pl.) moaște.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.