recircula

română

Etimologie

Din re- + a circula (după franceză récirculer).

Pronunție

  • AFI: /re.ʧir.ku'la/


Verb


Conjugarea verbului
recircula
Infinitiv a recircula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 recircul
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să recircule
Participiu recirculat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face să intre într-un proces de recirculare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.