recalcitranță
română
Etimologie
Din franceză récalcitrance.
Pronunție
- AFI: /re.kal.ʧi'tran.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului recalcitranță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recalcitranță | recalcitranțe |
| Articulat | recalcitranța | recalcitranțele |
| Genitiv-Dativ | recalcitranței | recalcitranțelor |
| Vocativ | ' | ' |
- faptul de a fi recalcitrant.
Sinonime
- indisciplină, încăpățânare, îndărătnicie, neascultare, nedisciplină, nesupunere
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.