rebut
română
Etimologie
Din franceză rebut.
Pronunție
- AFI: /re'but/
Substantiv
| Declinarea substantivului rebut | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rebut | rebuturi |
| Articulat | rebutul | rebuturile |
| Genitiv-Dativ | rebutului | rebuturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- produs care nu corespunde cerințelor prevăzute de standard și nu poate fi utilizat în conformitate cu destinația lui.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.