realism

română

Etimologie

Din franceză réalisme.

Pronunție

  • AFI: /re.a'lism/


Substantiv


Declinarea substantivului
realism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ realism invariabil
Articulat realismul invariabil
Genitiv-Dativ realismului invariabil
Vocativ realismule invariabil
  1. mișcare, curent, atitudine în creația sau teoria literară și artistică având ca principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice.
  2. nume generic pentru concepțiile filozofice care recunosc existența independentă a obiectului de subiect, precum și posibilitatea de a cunoaște obiectul.
  3. curent în filozofia scolastică medievală care considera că noțiunile generale constituie realități de sine stătătoare și anterioare lucrurilor individuale.
  4. atitudine a omului care are simțul realității; spirit practic.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.