rea-voință

română

Etimologie

Din rea + voință.

Pronunție

  • AFI: /re̯a.voˈin.ʦə/


Cuvânt compus

rea voință

  1. purtare sau atitudine neprietenoasă, ostilă față de cineva sau de ceva; lipsă de bunăvoință.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.