reîmpăduri

română

Etimologie

Din re- + a împăduri.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨm.pə'durʲ/


Verb


Conjugarea verbului
reîmpăduri
Infinitiv a reîmpăduri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 reîmpăduresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să reîmpădurească
Participiu reîmpădurit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a planta din nou o pădure, a împăduri din nou.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.