reîmbărbăta

română

Etimologie

Din re- + a (se) îmbărbăta.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨm.bər.bə'ta/


Verb


Conjugarea verbului
reîmbărbăta
Infinitiv a reîmbărbăta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 reîmbărbătez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să reîmbărbăteze
Participiu reîmbărbătat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.