ratifica

română

Etimologie

Din latină, italiană ratificare, franceză ratifier.

Pronunție

  • AFI: /ra.ti.fiˈka/


Verb


Conjugarea verbului
ratifica
Infinitiv a ratifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 ratific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să ratifice
Participiu ratificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (despre un stat) a-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.