radicelă
română
Etimologie
Din franceză radicelle.
Pronunție
- AFI: /ra.di'ʧe.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului radicelă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | radicelă | radicele |
| Articulat | radicela | radicelele |
| Genitiv-Dativ | radicelei | radicelelor |
| Vocativ | ' | ' |
- rădăcină secun-dară care se dezvoltă din rădăcina principală.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.