răsuflu

română

Etimologie

Din a răsufla (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /rə'su.flu/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsuflu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsuflu răsufluri
Articulat răsuflul răsuflurile
Genitiv-Dativ răsuflului răsuflurilor
Vocativ răsuflule răsuflurilor
  1. (și fig.) răsuflare.
  2. (înv.) timp de odihnă; scurt repaus, răgaz.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.