răsuc

română

Etimologie

Din a răsuci (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /rəs'uk/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsuc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsuc răsucuri
Articulat răsucul răsucurile
Genitiv-Dativ răsucului răsucurilor
Vocativ răsucule răsucurilor
  1. unealtă de lemn asemănătoare cu fusul, cu un cârlig la capătul de jos, de care se leagă firul pentru a putea fi răsucit.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.