răsteală

română

Etimologie

Din a (se) răsti + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /rəs'te̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsteală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsteală răsteli
Articulat răsteala răstelile
Genitiv-Dativ răstelii răstelilor
Vocativ răsteală răstelilor
  1. (pop.) vorbire aspră, pe ton ridicat și amenințător.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.