răfui

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /rə.fu'i/


Verb


Conjugarea verbului
răfui
Infinitiv a răfui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 răfuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să răfuiască
Participiu răfuit
Conjugare IV
  1. (vb. refl. recipr.) a cere socoteală (cuiva), a limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se mustra, a se certa; a se bate cu cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.