rășchia

română

Etimologie

Din latină *rasclāre.

Pronunție

  • AFI: /rəʃ.ki'a/


Verb


Conjugarea verbului
rășchia
Infinitiv a rășchia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rășchiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rășchieze
Participiu rășchiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a depăna firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe rășchitor.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.