réjouissance

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul réjouir.

Pronunție

  • AFI: /ʁe.ʒwi.sɑ̃s/


Substantiv

réjouissance f., réjouissances pl.

  1. (numai la pl.) jubilare, sărbătorire, bucurie deplină

Cuvinte derivate

  • réjouir
  • réjouissant

Cuvinte apropiate

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.