râncheza
română
Etimologie
Origine incertă. Probabil creație expresivă, confer greacă ῥογϰίζω (rogkízo), ῥογχαλίζω (rogchalízo, „a sforăi”), latină *rhonchizāre < rhonchāre.
Pronunție
- AFI: /rɨn.ke'za/
Verb
| Conjugarea verbului râncheza | |
| Infinitiv | a râncheza |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) rânchează |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să râncheze |
| Participiu | rânchezat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre cai) a scoate sunete stridente, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei.
Sinonime
Cuvinte derivate
- rânchez
- rânchezare
- rânchezat
- rânchezător
- rânchezătură
- rânchezău
Traduceri
a necheza
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.