râșnițar

română

Etimologie

Din râșniță + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /rɨʃ.ni'ʦar/


Substantiv


Declinarea substantivului
râșnițar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ râșnițar râșnițari
Articulat râșnițarul râșnițarii
Genitiv-Dativ râșnițarului râșnițarilor
Vocativ râșnițarule râșnițarilor
  1. persoană care macină sau fărâmă porumb, sare etc. cu râșnita.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.